Vacantaaaaa

Azi implinesc o luna de cand sunt in vacanta:). Ma simt foarte bine. Si cum o parte din voi, cei ce “ma cititi” stiti ca mie imi place vara sa ma plimb foarte mult, nici vara asta nu face exceptie.

Si cum era foarte dragut, am inceput deja cu cateva zile la mare si apoi….in Delta Dunarii, pe bratul Sf. Gheorghe, intr-un satuc numit Uzlina, un loc de suflet al meu, unde si anul trecut am petrecut niste clipe de vis. Este un colt de paradis, tinut departe de lumea zgomotoasa si poluata, un loc unde norii se vad mai clari, unde soarele e mai cald si mai aproape de tine, unde pasarile defileaza pe ritmuri de fosnet de salcii si stuf, unde nuferii formeaza “paduri” lacustre, unde barcile cu pescari si turisti impresionati fac valuri ce iti clatina casuta (a se citi pontonul unde am stat cateva zile). Si cum inca de anul trecut am ramas foarte impresionata de acest colt ce mi a devenit foarte drag din prima clipa, trebuia sa impartasesc acest lucru si cu persoanele foarte dragi mie. Si pe langa familie, aceste persoane se numesc prieteni. Asadar, cu putin efort, am reusit sa strang o trupa de 9 oameni foarte scumpi si apropiati, in 24 de ore si dupa alte 48 eram deja in salupa, bucurandu ne de frumusetea peisajului deltaic de care niciodata nu ai sansa sa te plictisesti, oricat de bine ai cunoaste canalele si lacurile.  Singurul meu regret a fost ca, din pacate, nu am putut lua cu noi mai multi, pentru ca au ramas “pe uscat” foarte multi ce imi erau dragi, dar care, din diverse motive ori nu au putut veni, ori nu au mai avut fizic loc, dar promit ca ma voi revansa fata de ei, ca doar vara e lunga si trebuie sa recuperam cumva.

Cele 4 zile de distractie, relaxare si voie buna in Delta au fost exact ceea ce imi trebuia la inceput de vacanta. Ne am simtit foarte bine cu totii si ma bucur din suflet ca am putut face aceasta excursie.

Bilant: 1500 poze (din care 1100 Justin style), 9 prieteni, 1 ponton, 1 piscina cu poze demne de calendar, 2 terenuri de tenis, 2 plimbari cu salupa, 3 seri de relaxare, 4 zile de soare,….si …0 pesti:))

Promit sa repetam experienta cat mai curand, intr o varianta mai extinsa, cu cel putin la fel de multa voie buna, distractie si placere de a fi impreuna.

Have a nice holiday!

[my mood today: click here]

O luna taree plina

Si nu, titlul nu se refera la luna de pe cer, care intr-adevar zilele astea este plina, ci la luna ce a trecut de cand am scris ultima data pe blog. Imi pare rau ca a trecut atata,  insa am avut foarte multe evenimente  going on in my life.

Cronologic, a fost si sesiunea in luna asta. Si ma bucur ca s-a terminat la fel de repede precum a venit. Pentru mine s-a terminat si bine:). Sesiunea asta e ca o injectie: e scurta, dureroasa si uneori si cu rezultat pozitiv.

Dar n-am sa te plictisesc acum cu sesiunea si cu examenele, pentru ca sunt sigura ca o parte din cei ce cititi, ati trecut sau inca treceti prin asta si nu e chiar o chestie placuta despre care sa citesti. Dupa sesiune…aici incepe povestea:). Am avut party ASER, de final de an, la Saftica. A fost foaaarteee frumos, de la inceput si pana la sfarsit. Pe scurt: voie buna, distractie, pozeee multe (vezi si mai jos), cadouri care mai de care mai frumoase si mai surprinzatoare, premii :), un moment emotionant…. si de asemenea, karaoke, a fost de nota 100, ASER Style. Am primit si o insigna de care sunt tare mandra si pe care o agat de fiecare gentuta cand merg in oras Si pe langa asta, sunt foarte fericita pentru ca ASER-istii mei dragi mi-au oferit doua premii, cel de Bobocul Anului 2007-2008, alaturi de Vlad si de asemenea Miss ASER. Gata cu laudele

 

Urmeaza apoi prima saptamana de vacanta:)) cand…am fost la Nunta de Diamant a Majestatii Lor Reginei Ana si a Regelui Mihai, la invitatia Altetei Sale Regale, Printul Radu, la Ateneul Roman, invitatie datorata proiectului ASER, Akademics 2.0. La Ateneu a avut loc un concert extraordinar sustinut de Filarmonica George Enescu, pentru a marca cei 60 de ani de la casatoria regala. A fost impresionant sa ma aflu atat de aproape de Majestatile Lor si de atatea personalitati din viata politica si mondena romaneasca. Cu aceasta ocazie, Casa Regala a lansat si o carte in care se povesteste relatia dintre Regele Mihai si Regina Ana de la debut si pana in prezent. Ceea ce m-a marcat, rasfoind cartea, a fost un citat al Reginei, care povestea cum a fost ceruta in casatorie de Rege. Povestea ca erau in masina, pe drum, el conducand si ea fiind in dreapta lui. Si pur si simplu a intrebat-o. Si ea a acceptat. Si apoi Regina conchide spunand ca asa le-a fost si viata de atunci si pana acum: un drum pe care au mers impreuna, umar langa umar, privind inainte si stiind ca celalalt este acolo, aproape. Foarte impresionant.

 Trecand de la plimbarea printre regi, regine si printi, am mai ajuns in aceasta seara la o receptie data de Camelia Sucu, la Casa Doina pentru a marca evenimentul rebranduirii Classmob la Class Living. A fost o seara frumoasa, foarte glam, petrecuta in compania placuta a lui Catalin, cu invitati din lumea mondena, de la Andreea Esca, Daniela Nane, Lucian Mandruta, Gabriela Vranceanu Firea, Andrei Gheorghe, Alice Nastase la Cristian Boureanu, Dan Chisu, Cornel Nistorescu, Liana Stanciu&Mitza, Doina Levintza si nu in ultimul rand, Leslie Hawke. M-am simtit foarte bine si mi-a placut cum a fost fizic marcata trecerea de la un nume la altul, prin folosirea a doua blocuri de gheata sculptate (mai jos, poza ) Ceea ce mi-a mai placut, a fost si faptul ca atunci cand am primit invitatia, in dress code se mentiona 5% rosu. Camelia Sucu a explicat apoi ca aceasta pata de culoare se doreste a fi pata de culoare necesara in viata fiecaruia dintre noi pentru a ne putea infrumuseta fiecare aspect al vietii. Nice

 

In other words, se anunta o vara superba, alaturi de cei dragi mie, ASER ppl:)..:X

 

Bucurie :)

Aseara am fost la Gala Societatii Civile cu dragutzii din ASER. Am fost invitati acolo pentru ca proiectul nostru, L`ASER Umanitar, a participat la competitie. Cel mai frumos este faptul ca proiectul a si castigat o mentiune la sectiunea noastra, Servicii sociale pentru categorii defavorizate si asta justifica si titlul postului de azi. Sunt tare mandra ca avem acest eveniment si ca sunt multe asociatii care incearca sa restabileasca un echilibru. 

 

 

Este pacat ca in lumea noastra exista discriminare, ca unora dintre noi li se intampla sa fie bolnavi si sa nu ii ajute nimeni, ca unii copii au dreptul la educatie si le este refuzat, ca oamenii aveau nevoie de o campanie pentru a fi educati sa nu mai dea spaga, ca este nevoie de un radio (Guerilla) ca sa fim invatati ce se intampla intr-o tara normala, ca in Alexandria-resedinta de judet- nu exista cinematograf si este laudabil ca niste copii s au gandit sa aduca trupe de teatru acolo pentru a mai ridica nivelul de cultura organizand un festival. Este foarte bine ca exista oameni care se gandesc la binele celor din jurul lor. Totusi, sunt foarte putini. Ar fi frumos daca fiecare dintre noi ar privi in jur putin si ar realiza cat de fericit si de bogat este. Si in momentul in care am vedea o persoana cu dizabilitati, nu sa ii intoarcem spatele, ci sa o ajutam, sa ii oferim un sprijin. Si cand vedem ca ni se cere spaga, sa nu o oferim. Si cand vedem ca cineva arunca ceva pe jos- un ambalaj, sa ii facem observatie sau sa ridicam noi ambalajul, pentru ca mediul are nevoie de protectia noastra pentru ca asa este intr-o tara normala. Si cand vedem niste copii mai sarmani, sa incercam sa ii ajutam, oferindu-le din ceea ce avem noi…

Fiecare dintre voi care va ajunge sa citeasca acest post, este un fericit si foarte bogat. Pentru ca are capacitatea de a vedea, pentru ca poate citi, pentru ca isi poate folosi mainile pentru a clickui pe net, pentru ca are o casa, pentru ca are calculator, pentru ca are internet si pentru ca….ii pasa. Maine, cand vei merge pe strada, fii mai fericit si mai bucuros, pentru ca nici macar nu stii cat de norocos esti. Si nu uita de cei din jurul tau. Totul se refera la noroc. Care e diferenta intre tine si un alt tanar? Niciuna. Doar norocul. Pretuieste-l si spera sa il ai intotdeauna. Succes!

Despre viitor…

Stiu ca va eram datoare - voua cititorilor mei fideli:)- cu un post. A trecut mult timp de cand n-am mai scris nimic….Am fost foarte prinsa cu ceva grozav…cu viitorul.:)  Sunt fericita acum. Mai mult ca niciodata. Vine sesiunea, dar orice pare prosibil acum. Incluzand si trecerea cu brio peste acest obstacol minor.

Aseara au fost alegeri ASER si mi-am luat inima in dinti, increderea in cei din jurul meu si bucuria de a fi in ASER si le-am investit intr-o strategie pentru….a fi Presedinte al acestei asociatii, al acestui loc ce mi-a oferit o viata studenteasca plina, cea mai frumoasa perioada din viata mea de pana acum. Asadar, am aplicat. Am muncit la strategie ca si toti cei care au avut curajul si motivatia puternica pe care le-am avut si eu. Vlad, Andreea si Adinutza. Trei oameni la care tin mult si in care am vazut aceeasi determinare si bucurie pe care le simt si eu. Sunt mandra ca am fost impreuna aseara. Si ca vom fi cel putin un an de acum incolo. Si de ce nu…4 ever friends. A fost o experienta ce ne a apropiat mai mult. Eu asa simt. Asa cred.

Azi inca nu cred ce s -a intamplat aseara, este uimitor cum am ajuns….de la un boboc ce isi dorea mai multi prieteni si un pic de experienta si ceva ce sa ii ocupe timpul, am atins performanta ca bobocii ca mine sa ma aleaga sa fiu coordonatorul lor si al celor pe care ii vom mai lua langa noi, pentru un an. Dar de la boboc si pana acum a fost un drum lung si foarte plin de bucurii, de experiente placute, de momente speciale si 100% aseriste. Asadar…tocmai citesti randuri scrise de noul Presedinte ASER.  Voiam sa le multumesc pe aceasta cale celor ce cred in mine si sa nu uite ca fara sa fim impreuna si sa ne motivam reciproc mai departe, nu vom progresa. Ei au crezut in mine poate mai mult decat am crezut eu uneori. Si asta imi da puterea de a spera ca vom avea parte de un 2008/2009 grozav. Impreuna. Si asta e cel mai important.

M-au impresionat foarte mult cei ce au fost…consiliul de conducere C7 al ASER 2007/2008…Ema, Deni, Emy, Tikky, Alinutza si Sorin, impreuna cu draga de Poru si bineinteles …dragul de Cosmin, Presedintele nostru. Cred ca au experimentat si bucurie si tristete in acelasi timp. Bucurie pentru ca fiecare porneste de acum pe un drum nou, avand in spate o experienta impresionanta. ASER. Avand prieteni. Avand motivatie de a fi cei mai buni. Avand puterea de a deveni niste oameni mari din cadrul elitei. Tristete, pentru ca, pentru ei….s-a incheiat un episod din ASER. Dar nu si filmul….Filmul s-ar putea sa nu se termine niciodata. Pentru ca e in fiecare dintre noi si conexiunea dintre noi eu cred ca este mai puternica decat multe lucruri.

Asta e doar o lectie care iti zice ca daca vrei sa crezi cu tarie in ceva trebuie sa crezi in tine, in puterea ta de a deveni mai bun, daca iti doresti, prin munca si un strop de noroc. Niciun obstacol nu e de nedoborat. Fii puternic si daca simti ca esti pe un drum gresit, ia-o de la capat, pe drumul cel bun. Niciodata nu e prea tarziu. Asta am experimentat eu. In anul I, eram pe drumul gresit, simteam asta. Mi am dat seama ca risc sa ma pierd in masa oamenilor interesati….de nimic. In cei care cred in pile, bani, relatii, care n au nimic special si care iau viata ca pe o rutina care prin definitie este plictisitoare. Si am schimbat drumul. O decizie extraordinara. Au fost doua persoane care m-au si indrumat sa fac asa. Le iubesc pentru asta. MI-era teama. Eram deja anul II si credeam ca nu mai pot creste in asociatie asa mult precum un boboc de anul I. Am avut sansa. S-a numit Internship ASER. Am profitat de ea la maximum. Am avut oameni care m au ajutat sa fac asta. O echipa. Si apoi, incet, incet pas cu pas, am investit si mai mult. Si mai mult. Si mai mult. Am inceput sa cred in mine. Apoi asa au inceput si ceilalti. Totul a culminat cu momentul in care, aseara, mi au dat toata increderea lor. Si acum…acum inca mai am dificultati in a intelege ca s-a intamplat cu adevarat. Timpul a trecut foarte repede. Prea repede. Dar eu savurez fiecare clipa. Si asta e cel mai important. In general, in viata, sa te bucuri de fiecare clipa…ca si cum ar fi ultima….Datorita lor am invatat.

Le multumesc din suflet. Vreau sa le daruiesc mai departe ceea ce mi au oferit ei: sansa de a ma (re)descoperi. Sansa de a fi altfel. Sansa de a fi cu ei. Se numesc pe scurt ASER. O mana de oameni ce stiu sa se bucure de ei si de cei din jurul lor.

 Multumesc, dragii mei!!!!

 

Mare…

Hello again…a trecut ceva timp de cand n am mai postat nimic, pentru ca am fost plecata din Bucuresti…la mare… Am stat 3 zile la mare.  Am fost si prin Vama, unde am gasit o discrepanta enorma intre Vama Veche de acum si Vama de atunci (a se citi acum 5 ani) .Nu mai e nimic din tot ce a fost odata. Inainte in Vama gaseam doar niste tineri fara griji si fara bani, dar care stiau sa se distreze si nu aveau neaparata nevoie de alcool pentru a face asta. Marea, cortul, un foc de tabara, cei mai buni prieteni si cativa banuti pentru supravietuire erau indeajuns. Azi, Vama pe care am vazut-o e cu totul altfel. Muuulta lume. Fiecare cu sticla sa. De alcool. Banane, prune, mici, clatite,  motoare, shaorma, magazine de prostioare, pensiuni cu termopane, politisti, dezmat, decadenta. Totul s-a complicat. Vama de care stiam eu avea un farmec aparte. Parca acum s-a pierdut. Am stat doar cateva zeci de minute acolo. Am plecat cu un gust amar. Cu gustul ca orice era frumos si placut odata se poate strica cu timpul. Cu gustul ca oricat ti-ai dori, lucrurile nu depind intotdeauna de tine si uneori, ceva ce iti doresti cu adevarat sa ramana asa cum era odata, s-ar putea sa se schimbe independent de ceea ce vrei tu. Pentru ca asa e cu orice sistem. Este in continua schimbare, adaptare, evolutie, indiferent de dorinta unui individ, sau a unui grup restrans de persoane. Pentru ca asa e cu fiecare dintre noi. Pentru ca fiecare dintre noi se schimba. In bine sau in rau. Si asta influenteaza si pe cei din jurul nostru. Si poate veni o zi cand cineva care te cunostea de multa vreme sa se uite la tine si sa nu te mai recunoasca. Pentru ca in mana timpului suntem ca niste marionete. Timpul ne modeleaza prin intamplarile care au loc in viata noastra.

Revenind la povestea cu marea…dupa vizita in Vama, am poposit in Mamaia, care este la polul opus si la propriu si la figurat. Era seara de 1Mai. Am ramas surprinsa sa vad cata lume era acolo si ce opulenta si lux afisau. Ma gandeam daca se merita sa vii cu masini unicat in fata cluburilor si sa te mandresti cu o dra atragatoare. Oare de ce? Adica vii ca sa te distrezi, ca orice tanar. Iti place muzica, iti place atmosfera si ai venit sa te simti bine. E o chestie de gust. La noi e sublim, dar uneori lipseste cu desavarsire, cum spunea prietenul Catavencu. Partea cea mai funny este ca in momentul in care m am intors vineri seara de la mare, in Bucuresti erau numai masini vechiute si loganuri:)) restul ramasesera sa faca parada la mare:))

(In rest, I have a sad mood. Dar am prieteni pentru asta. Sunt grozavi. Si ii iubesc. Si le multumesc ca sunt cu mine. Se stiu ei bine:x)

 Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele.-Rabindranath Tagore (by Irina, dragutza )

 

Cheie-puzzle-echilibru

De cateva zile ma gandesc ce sa va scriu nou. Nu, nu vreau sa va povestesc cum a fost de Paste, pentru ca am facut acelasi lucru ca fiecare dintre voi: curatenie, oua, fripturi de miel, Iniviere, familie, sms-uri.

Ma gandesc la vorba aia cu “ce ti-e scris in frunte ti-e pus” sau “asa i-a fost dat”. O mare parte a vietii mele (f lunga, de altfel!:)) ), n-am crezut in povestile astea, ci am crezut ca destinul ti-l formezi singur, cu mana ta. Partial adevarat. Mi s-au intamplat mai multe chestii incepand cu intrarea la facultate, care mi au demonstrat ca ar putea exista si o forta care ne indeamna sa facem lucruri pe care nu am fi gandit ca le vom face. Exista persoane cu care m am intalnit in momente “cheie” din viata mea, care pur si simplu mi-au influentat unele decizii importante si apoi s-au retas ca si cum nici nu ne am fi cunoscut. Pe de alta parte, mai exista persoane pe care le stiu inca din liceu si care si au pus amprenta asupra mea si care si au facut simtita prezenta tot in momente cheie, ducand la decizii de succes din viata mea.

Intrebarea ce se pune este urmatoarea: forta aia care ne ghideaza este materializata prin persoanele din viata noastra? Cum esti orientat spre anumite decizii? Ai impresia ca tu faci alegerea, dar de fapt este foarte posibil ca ea sa fie deja facuta cu mult inainte ca tu sa o constientizezi. Unele intamplari au loc fara a avea o explicatie plauzibila in momentul producerii lor. Apoi, dupa un timp, puzzle-ul se rezolva si piesa ce nu avea nicio legatura cu celelalte, acum devine o piesa cheie. Si un mic puzzle ce cuprinde o decizie dintr un moment cheie, face parte dintr-un puzzle mai mare, ce se poate numi simplu: “Viata”. Exista chiar piese ce nu isi au locul intr-un puzzle mai mic si se regasesc ratacite in cel mare, asteptand un timp mai lung sa se alipeasca cu altele-alte evenimente din viata ta, alte intamplari, alte decizii, alte rascruci de drumuri.

 Se zice ca “tot raul spre bine” si incerc in momentele grele sa cred in zicala asta. Oare chiar asa este? In momentele grele te poti gandi ca totul s-a intamplat pentru binele tau? De obicei, nu. Crezi ca natura s-a revoltat asupra ta si ca nimic, niciodata nu iti va mai merge bine. Dar eu sunt optimista. Si stiu ca un moment greu trebuie sa fie contrabalansat de o serie de momente pozitive. Si aici ajung la o teorie in care cred: echilibrul. Ideea e urmatoarea: Eu cred ca in viata exista un echilibru in toate. De exemplu, daca in viata profesionala iti merge extraordinar, trebuie compensat acest plus cu un minus pe plan personal. Si viceversa. E o teorie pe care am testat-o incontinuu si care din pacate, functioneaza. Poate suna un pic pesimist, dar  nu se poate sa iti fie excelent pe toate planurile.

Acum, depinde de fiecare cum percepe viata si intamplarile care i se petrec. Este, cu siguranta, o tema asupra careia voi mai reveni, pentru ca este foarte vasta.

 

Cupitza

Am cam ramas in urma cu posturile, din cauza unor defectiuni tehnice si a unor evenimente ff placuteeee.

Primul dintre ele: C7, cand ni s-a alaturat si Vlad (:x) si a fost din nou, o sedinta ff placuta si mai ales….uda:)) pentru ca afara ploua torential si toti eram plouati (la propriu). O sa mi fie dor de sedinta de C7, martea viitoare. Dar nu-i problema, pentru ca sper sa ne reunim la mare de 1 Mai.

Al doilea eveniment fericit: am obtinut locul 2 in finala Laser Tag din cadrul Cupei Academiei (proiect organizat de ASER) si sunt ff mandra de lucrul asta si de vanataile de pe mainile mele si de durerile de umeri cauzate de minunata vesta. A fost o victorie obtinuta alaturi de echipa mea de 4 baieti care s-au luptat pana la ultima raza de laser. Din pacate/fericire, am fost invinsi de o super echipa- Locul 4 National la LaserTag Professional Cup, 5 studenti la Poli cu super mult bun simt si cu un fair-play remarcabil. O placere sa jucam cu ei…Oricum..am repetat experienta jocului cu ei si dupa finala si am promis ca nu va trece mult si ne vom reuni sa ne mai testam abilitatile de Laser Tag.

Al treilea eveniment: partyyyyy ASER:x….aseara am primit si premiul pentru locul 2 si apoi ne-am distrat alaturi de castigatorii celorlate competitii sportive. Bineinteles, petrecerea a fost de nota 100, ca doar se stie ca ASER o face cel mai bine. Cel mai funny a fost aseara faptul ca pe la 1 30 am intrat pe net sa verific niste mail-uri si ma asteptam sa nu mai fie nimeni online…dar am uitat un detaliu semnificativ: ASER ppl gandesc la fel, asa ca jumate din ei erau online deja:))

Cam asta ar fi….pe scurt..un mic update….

 

pentru cei care s-au saturat de teste

Din pacate, ar trebui sa ma apuc de invatat la finante- una dintre materiile care nu mi sunt deloc prietene, din cauza ca este o materie anosta si lipsita de vreo urma de elemente interesante. De accea nu cred ca voi alege sa lucrez vreodata in banca (sunt la ASE, dar nu vreau asta).

Maine avem test la materia asta si nu ma trage inima sa invat nimic, dar trebuie! Din cauza asta, am ratat inca o serie de activitati foarte dragutze in weekend cu ASER-istii care au fost la Cupa Academiei, proiect in plina desfasurare, organizat, bineinteles, de ASER:x. Totusi, am compensat prin sarbatorirea zilei de nastere a unei bune prietene ale mele, fapt ce a adus inca o noapte nedormita, la seria de nopti din saptamana ce s-a incheiat. Sunt foarte trista pentru ca nu am putut sa ma joc si eu baschet ca la liceu si fotbal ca in generala (da!la sport in generala fetele jucau fotbal), doar pentru ca am un test insipid la o materie mai urata decat ideea de test in sine. Dar sper sa recuperez la party ASER, miercuri, ca doar ASER inseamna si munca, dar si distractie. Mi-e dor de multi membri cu care nu m-am vazut de vreo saptamana si in special de echipa ce mi-a fost asa draga, cea de la Internship.

In alta ordine de idei, azi am impartit prin serie ASERtiunea. Am fost atat de mandra de chestia asta! Am experimentat un sentiment foarte placut. Eram la cursul de MK-am intarziat, ca de obicei- si aveam un brat de revistutze cu mine. Iar colegii au inceput in soapta sa mi ceara revista, pentru ca proful nu ne atrage absolut deloc cu analizele lui cantitative si calitative si esantioane si sondaje (pe care oricum noi le stim de la Statistica din anul I) si desigur, nu inceteaza sa ni se adreseze cu “analisti de sistem” (la primul curs, ne-a intrebat ce vom iesi dupa ce vom termina Cibernetica si noi i-am raspuns analisti de sistem si de atunci asta suntem-nu studenti) . Bineinteles ca au inceput s-o citeasca si eram ff mandra de ceea ce am putut crea alaturi de echipa de la Asertiunea, in aprox 2 luni.

Ah si mai am ceva de adaugat! Aseara, am avut o discutie foarte interesanta cu o persoana f implicata si foarte deosebita, si pe care de aseara o apreciez si mai mult ca pana acum. Am fost foarte bucuroasa sa realizez ca inca mai exista persoane care nu se gandesc numai la sine, care ar da totul ca asociatia din care fac parte sa mearga din ce in ce mai bine si care sunt foarte altruiste. Este reconfortant sa stii ca lumea nu e chiar asa de rea si de self-oriented cum ni se tot spune de cei mari-parintii- care sunt mai experimentati ca noi. Ca inca mai avem o sansa sa devenim mai buni, mai sinceri, mai opened unii cu ceilalti. Ca oricata de competitie ar fi in mediul din care faci parte, mai exista si fair-play. Poate prea mult uneori….

V-am pupat! Ma reintorc la inspida materie pentru ca, de ce nu?, facultatea trebuie sa iti rapeasca placerea de a scrie despre tine si trebuie sa te canalizeze spre placerea de a scrie despre altii si realizarile lor, pentru ca pana la urma, trebuie sa devenim manipulabili, ca doar facem parte din masa numita tineri, usor influentabila, la o varsta asa frageda.

 

concluzie:multe nopti nedormite, dar cu folos:))

Se pare ca incepe sa mi placa sa tot postez pe aici tot felul de chestii mai mult sau mai putin funny

Azi a fost sesiunea de comunicari stiintifice ASE. Pentru ASE un motiv de a atrage multi studenti sa isi exerseze skill-urile de comunicare. Pentru studenti- prilej de multe (sau putine, dar productive) nopti nedormite, lucrari mai mult sau mai putin interesante. Sunt bucuroasa totusi ca premiile acordate au fost pe bune. Adica lucrarile la care ne-am gandit si noi ca ar castiga, chiar au luat premiu. Si bine macar k n-a functionat principiul blatului si aici. E un pas forward. A durat o zi intreaga…cam mult as zice…dar a fost cat de cat interesant.

Exista un fel de paradox in generatia noastra. Eu asa am ajuns sa cred. Exista persoane care se implica cu toate resursele de care dispun in ceea ce inseamna viata studenteasca. Sunt acolo, prezente, visible all the time. Ca e colega ta de serie, ca e colega de grupa, dar e in acelasi timp si membru al unei asociatii, dar merge si la party-uri si are timp si de distractie. Nu dorm mult, dar sunt tot timpul in miscare, au energie nemarginita si valorifica orice. Tipul asta de oameni sunt grozavi. Pentru ca reusesc sa imbine si sa profite la maxim de perioada asta a studentiei. Unii ziceau ca liceul e cea mai tare perioada a vietii unui om. Si fiind in liceu, intrebam alarmata: si dupa liceu? viata nu mai e asa de interesanta? Gresit. Parca imi place mai mult in studentie decat in liceu. Asadar, exista happy life si dupa liceu si depinde de fiecare cum percepe, de backgroundul fiecaruia.

Si revenind: al doilea tip de persoane sunt cele care nu fac nimic. Timpul trece paralel pe langa ele, nu se implica in nimic. Practic, viata se scurge pe langa ele, fara sa realizeze nimic nici pentru ele si nici pentru cei din jur. E un caz trist, dar de asemenea frecvent in generatia noastra. Stau, lancezesc toata ziua, mai trec pe la facultate cand li se pare k n-au mai fost de mult timp si eventual prin sesiuni. Nici macar nu muncesc. Daca ar munci, ai zice ca fac ceva.

Mai sunt si astia care muncesc. Singura intrebare din partea mea pentru ei este: Nu vei munci toata viata? Dar student vei fi toata viata? (caz nedorit, de obicei ) Munca e frumoasa, dar cand e facuta la timpul ei, cum e cu fiecare lucru in viata.

Mie mi place sa savurez fiecare clipa a fiecarei etape din viata mea. Si acum savurez studentia. Din plin.

i love my friends

Astazi am o stare mai ametita, poate pentru ca am dormit putin( sesiunea de comunicari e de vina).

Ma gandeam ca in lumea asta mare in care iti construiesti networkingul asa cum ne-a invatat Bogdan (caruia ii sunt recunoscatoare every day pentru ca a fost unul dintre trainingurile cele mai folositoare ever) e cam greu sa ai numai cunostinte si atata. Trebuie sa ai si prieteni care iti sunt aproape in orice clipa. Eu nu ma pot lauda cu multi prieteni adevarati. Nu stiu daca e bine sau rau. Dar tot ce stiu este ca uneori cred ca fiecare simte nevoia de un suflet cald langa el, nu numai in momente placute, dar mai ales in momente grele. Si nu, nu vorbesc despre iubit/iubita…asta e alta poveste…poate vb altadata despre ea. Cui nu ii place sa fie inconjurat de prieteni? Asta este natura umana…totusi…putini sunt cei carora le deschizi sufletul fara nicio temere sau fara nicio retinere.

Revenind la ASER (ca unii ma intreaba de ce scriu atata despre ASER/altii ma felicita ca scriu atata- ei bine scriu pentru ca imi place ceea ce fac in ASER)- asa revenind, aici am descoperit multe persoane apropiate de felul meu de a fi cu care comunic f bine, persoane pe care le pot considera prietenii mei, pentru ca ma simt asa bine cu ele (persoanele) incat am ajuns ca uneori sa impartasim aceleasi ganduri in acelasi timp. E o chestie foarte tare si foarte rara (si nu mi s-a intamplat doar cu o singura persoana din ASER, ci cu mai multe).

Totusi, vad un fel de trend (ca nu degeaba sunt la CSIE) care indica faptul ca noi, generatia 2.0 cum ar zice prietenul Tikky, nu prea mai avem foarte multi prieteni…cel putin nu oameni cu care sa tii legatura si in vacanta de vara, sa iesi cu ei la un suc, sa mergi la mare 2 zile, sau la un ski si un vin fiert in varful muntelui iarna. Vorbesc de prieteni, nu de colegi. Ma simt norocoasa ca fac parte din ASER, pentru ca m-am imbogatit si spiritual nu numai profesional. Si asta e si povestea adevarata a voluntariatului- prieteni+networking+viitor profesional.

 Am realizat, in acelasi timp, ca am cateva persoane speciale in viata mea, la care tin foarte mult si care cand vor citi acest post vor sti ca la ele ma refer. Si astfel vreau sa le multumesc ca sunt si eu in sufletul lor asa cum si ele sunt in sufletul meu.

Enjoy (sper k n-am fost prea sentimentala, dar this is my mood today (asta este o poza de pe un blog al tizei mele si mi-a placut foarte mult)