Cheie-puzzle-echilibru

De cateva zile ma gandesc ce sa va scriu nou. Nu, nu vreau sa va povestesc cum a fost de Paste, pentru ca am facut acelasi lucru ca fiecare dintre voi: curatenie, oua, fripturi de miel, Iniviere, familie, sms-uri.

Ma gandesc la vorba aia cu “ce ti-e scris in frunte ti-e pus” sau “asa i-a fost dat”. O mare parte a vietii mele (f lunga, de altfel!:)) ), n-am crezut in povestile astea, ci am crezut ca destinul ti-l formezi singur, cu mana ta. Partial adevarat. Mi s-au intamplat mai multe chestii incepand cu intrarea la facultate, care mi au demonstrat ca ar putea exista si o forta care ne indeamna sa facem lucruri pe care nu am fi gandit ca le vom face. Exista persoane cu care m am intalnit in momente “cheie” din viata mea, care pur si simplu mi-au influentat unele decizii importante si apoi s-au retas ca si cum nici nu ne am fi cunoscut. Pe de alta parte, mai exista persoane pe care le stiu inca din liceu si care si au pus amprenta asupra mea si care si au facut simtita prezenta tot in momente cheie, ducand la decizii de succes din viata mea.

Intrebarea ce se pune este urmatoarea: forta aia care ne ghideaza este materializata prin persoanele din viata noastra? Cum esti orientat spre anumite decizii? Ai impresia ca tu faci alegerea, dar de fapt este foarte posibil ca ea sa fie deja facuta cu mult inainte ca tu sa o constientizezi. Unele intamplari au loc fara a avea o explicatie plauzibila in momentul producerii lor. Apoi, dupa un timp, puzzle-ul se rezolva si piesa ce nu avea nicio legatura cu celelalte, acum devine o piesa cheie. Si un mic puzzle ce cuprinde o decizie dintr un moment cheie, face parte dintr-un puzzle mai mare, ce se poate numi simplu: “Viata”. Exista chiar piese ce nu isi au locul intr-un puzzle mai mic si se regasesc ratacite in cel mare, asteptand un timp mai lung sa se alipeasca cu altele-alte evenimente din viata ta, alte intamplari, alte decizii, alte rascruci de drumuri.

 Se zice ca “tot raul spre bine” si incerc in momentele grele sa cred in zicala asta. Oare chiar asa este? In momentele grele te poti gandi ca totul s-a intamplat pentru binele tau? De obicei, nu. Crezi ca natura s-a revoltat asupra ta si ca nimic, niciodata nu iti va mai merge bine. Dar eu sunt optimista. Si stiu ca un moment greu trebuie sa fie contrabalansat de o serie de momente pozitive. Si aici ajung la o teorie in care cred: echilibrul. Ideea e urmatoarea: Eu cred ca in viata exista un echilibru in toate. De exemplu, daca in viata profesionala iti merge extraordinar, trebuie compensat acest plus cu un minus pe plan personal. Si viceversa. E o teorie pe care am testat-o incontinuu si care din pacate, functioneaza. Poate suna un pic pesimist, dar  nu se poate sa iti fie excelent pe toate planurile.

Acum, depinde de fiecare cum percepe viata si intamplarile care i se petrec. Este, cu siguranta, o tema asupra careia voi mai reveni, pentru ca este foarte vasta.

 

Cupitza

Am cam ramas in urma cu posturile, din cauza unor defectiuni tehnice si a unor evenimente ff placuteeee.

Primul dintre ele: C7, cand ni s-a alaturat si Vlad (:x) si a fost din nou, o sedinta ff placuta si mai ales….uda:)) pentru ca afara ploua torential si toti eram plouati (la propriu). O sa mi fie dor de sedinta de C7, martea viitoare. Dar nu-i problema, pentru ca sper sa ne reunim la mare:) de 1 Mai.

Al doilea eveniment fericit: am obtinut locul 2 in finala Laser Tag din cadrul Cupei Academiei (proiect organizat de ASER) si sunt ff mandra de lucrul asta si de vanataile de pe mainile mele si de durerile de umeri cauzate de minunata vesta. A fost o victorie obtinuta alaturi de echipa mea de 4 baieti care s-au luptat pana la ultima raza de laser. Din pacate/fericire, am fost invinsi de o super echipa- Locul 4 National la LaserTag Professional Cup, 5 studenti la Poli cu super mult bun simt si cu un fair-play remarcabil. O placere sa jucam cu ei…Oricum..am repetat experienta jocului cu ei si dupa finala si am promis ca nu va trece mult si ne vom reuni sa ne mai testam abilitatile de Laser Tag.

Al treilea eveniment: partyyyyy ASER:x….aseara am primit si premiul pentru locul 2 si apoi ne-am distrat alaturi de castigatorii celorlate competitii sportive. Bineinteles, petrecerea a fost de nota 100, ca doar se stie ca ASER o face cel mai bine. Cel mai funny a fost aseara faptul ca pe la 1 30 am intrat pe net sa verific niste mail-uri si ma asteptam sa nu mai fie nimeni online…dar am uitat un detaliu semnificativ: ASER ppl gandesc la fel, asa ca jumate din ei erau online deja:))

Cam asta ar fi….pe scurt..un mic update….

 

pentru cei care s-au saturat de teste

Din pacate, ar trebui sa ma apuc de invatat la finante- una dintre materiile care nu mi sunt deloc prietene, din cauza ca este o materie anosta si lipsita de vreo urma de elemente interesante. De accea nu cred ca voi alege sa lucrez vreodata in banca (sunt la ASE, dar nu vreau asta).

Maine avem test la materia asta si nu ma trage inima sa invat nimic, dar trebuie! Din cauza asta, am ratat inca o serie de activitati foarte dragutze in weekend cu ASER-istii care au fost la Cupa Academiei, proiect in plina desfasurare, organizat, bineinteles, de ASER . Totusi, am compensat prin sarbatorirea zilei de nastere a unei bune prietene ale mele, fapt ce a adus inca o noapte nedormita, la seria de nopti din saptamana ce s-a incheiat. Sunt foarte trista pentru ca nu am putut sa ma joc si eu baschet ca la liceu si fotbal ca in generala (da!la sport in generala fetele jucau fotbal), doar pentru ca am un test insipid la o materie mai urata decat ideea de test in sine. Dar sper sa recuperez la party ASER, miercuri, ca doar ASER inseamna si munca, dar si distractie. Mi-e dor de multi membri cu care nu m-am vazut de vreo saptamana si in special de echipa ce mi-a fost asa draga, cea de la Internship.

In alta ordine de idei, azi am impartit prin serie ASERtiunea. Am fost atat de mandra de chestia asta! Am experimentat un sentiment foarte placut. Eram la cursul de MK-am intarziat, ca de obicei- si aveam un brat de revistutze cu mine. Iar colegii au inceput in soapta sa mi ceara revista, pentru ca proful nu ne atrage absolut deloc cu analizele lui cantitative si calitative si esantioane si sondaje (pe care oricum noi le stim de la Statistica din anul I) si desigur, nu inceteaza sa ni se adreseze cu “analisti de sistem” (la primul curs, ne-a intrebat ce vom iesi dupa ce vom termina Cibernetica si noi i-am raspuns analisti de sistem si de atunci asta suntem-nu studenti) . Bineinteles ca au inceput s-o citeasca si eram ff mandra de ceea ce am putut crea alaturi de echipa de la Asertiunea, in aprox 2 luni.

Ah si mai am ceva de adaugat! Aseara, am avut o discutie foarte interesanta cu o persoana f implicata si foarte deosebita, si pe care de aseara o apreciez si mai mult ca pana acum. Am fost foarte bucuroasa sa realizez ca inca mai exista persoane care nu se gandesc numai la sine, care ar da totul ca asociatia din care fac parte sa mearga din ce in ce mai bine si care sunt foarte altruiste. Este reconfortant sa stii ca lumea nu e chiar asa de rea si de self-oriented cum ni se tot spune de cei mari-parintii- care sunt mai experimentati ca noi. Ca inca mai avem o sansa sa devenim mai buni, mai sinceri, mai opened unii cu ceilalti. Ca oricata de competitie ar fi in mediul din care faci parte, mai exista si fair-play. Poate prea mult uneori….

V-am pupat! Ma reintorc la inspida materie pentru ca, de ce nu?, facultatea trebuie sa iti rapeasca placerea de a scrie despre tine si trebuie sa te canalizeze spre placerea de a scrie despre altii si realizarile lor, pentru ca pana la urma, trebuie sa devenim manipulabili, ca doar facem parte din masa numita tineri, usor influentabila, la o varsta asa frageda.

 

concluzie:multe nopti nedormite, dar cu folos:))

Se pare ca incepe sa mi placa sa tot postez pe aici tot felul de chestii mai mult sau mai putin funny:)

Azi a fost sesiunea de comunicari stiintifice ASE. Pentru ASE un motiv de a atrage multi studenti sa isi exerseze skill-urile de comunicare. Pentru studenti- prilej de multe (sau putine, dar productive) nopti nedormite, lucrari mai mult sau mai putin interesante. Sunt bucuroasa totusi ca premiile acordate au fost pe bune. Adica lucrarile la care ne-am gandit si noi ca ar castiga, chiar au luat premiu. Si bine macar k n-a functionat principiul blatului si aici. E un pas forward. A durat o zi intreaga…cam mult as zice…dar a fost cat de cat interesant.

Exista un fel de paradox in generatia noastra. Eu asa am ajuns sa cred. Exista persoane care se implica cu toate resursele de care dispun in ceea ce inseamna viata studenteasca. Sunt acolo, prezente, visible all the time. Ca e colega ta de serie, ca e colega de grupa, dar e in acelasi timp si membru al unei asociatii, dar merge si la party-uri si are timp si de distractie. Nu dorm mult, dar sunt tot timpul in miscare, au energie nemarginita si valorifica orice. Tipul asta de oameni sunt grozavi. Pentru ca reusesc sa imbine si sa profite la maxim de perioada asta a studentiei. Unii ziceau ca liceul e cea mai tare perioada a vietii unui om. Si fiind in liceu, intrebam alarmata: si dupa liceu? viata nu mai e asa de interesanta? Gresit. Parca imi place mai mult in studentie decat in liceu. Asadar, exista happy life si dupa liceu si depinde de fiecare cum percepe, de backgroundul fiecaruia.

Si revenind: al doilea tip de persoane sunt cele care nu fac nimic. Timpul trece paralel pe langa ele, nu se implica in nimic. Practic, viata se scurge pe langa ele, fara sa realizeze nimic nici pentru ele si nici pentru cei din jur. E un caz trist, dar de asemenea frecvent in generatia noastra. Stau, lancezesc toata ziua, mai trec pe la facultate cand li se pare k n-au mai fost de mult timp si eventual prin sesiuni. Nici macar nu muncesc. Daca ar munci, ai zice ca fac ceva.

Mai sunt si astia care muncesc. Singura intrebare din partea mea pentru ei este: Nu vei munci toata viata? Dar student vei fi toata viata? (caz nedorit, de obicei:) ) Munca e frumoasa, dar cand e facuta la timpul ei, cum e cu fiecare lucru in viata.

Mie mi place sa savurez fiecare clipa a fiecarei etape din viata mea. Si acum savurez studentia. Din plin.

i love my friends

Astazi am o stare mai ametita, poate pentru ca am dormit putin( sesiunea de comunicari e de vina).

Ma gandeam ca in lumea asta mare in care iti construiesti networkingul asa cum ne-a invatat Bogdan (caruia ii sunt recunoscatoare every day pentru ca a fost unul dintre trainingurile cele mai folositoare ever) e cam greu sa ai numai cunostinte si atata. Trebuie sa ai si prieteni care iti sunt aproape in orice clipa. Eu nu ma pot lauda cu multi prieteni adevarati. Nu stiu daca e bine sau rau. Dar tot ce stiu este ca uneori cred ca fiecare simte nevoia de un suflet cald langa el, nu numai in momente placute, dar mai ales in momente grele. Si nu, nu vorbesc despre iubit/iubita…asta e alta poveste…poate vb altadata despre ea. Cui nu ii place sa fie inconjurat de prieteni? Asta este natura umana…totusi…putini sunt cei carora le deschizi sufletul fara nicio temere sau fara nicio retinere.

Revenind la ASER (ca unii ma intreaba de ce scriu atata despre ASER/altii ma felicita ca scriu atata- ei bine scriu pentru ca imi place ceea ce fac in ASER)- asa revenind, aici am descoperit multe persoane apropiate de felul meu de a fi cu care comunic f bine, persoane pe care le pot considera prietenii mei, pentru ca ma simt asa bine cu ele (persoanele) incat am ajuns ca uneori sa impartasim aceleasi ganduri in acelasi timp. E o chestie foarte tare si foarte rara (si nu mi s-a intamplat doar cu o singura persoana din ASER, ci cu mai multe).

Totusi, vad un fel de trend (ca nu degeaba sunt la CSIE) care indica faptul ca noi, generatia 2.0 cum ar zice prietenul Tikky, nu prea mai avem foarte multi prieteni…cel putin nu oameni cu care sa tii legatura si in vacanta de vara, sa iesi cu ei la un suc, sa mergi la mare 2 zile, sau la un ski si un vin fiert in varful muntelui iarna. Vorbesc de prieteni, nu de colegi. Ma simt norocoasa ca fac parte din ASER, pentru ca m-am imbogatit si spiritual nu numai profesional. Si asta e si povestea adevarata a voluntariatului- prieteni+networking+viitor profesional.

 Am realizat, in acelasi timp, ca am cateva persoane speciale in viata mea, la care tin foarte mult si care cand vor citi acest post vor sti ca la ele ma refer. Si astfel vreau sa le multumesc ca sunt si eu in sufletul lor asa cum si ele sunt in sufletul meu.

Enjoy:) (sper k n-am fost prea sentimentala, dar this is my mood today:)(asta este o poza de pe un blog al tizei mele si mi-a placut foarte mult)

 

al doilea post:) (daca tot mi am facut blog, tb sa il intretin:)) )

Hello, again… Aseara am avut primul C7 ca membru oficial al board-ului de conducere ASER. A fost super tareee:) si dupa cum ma asteptam, sedinta a durat pana pe la 22 30:)) M-am simtit foarte bine cu ei si desi stiu ca este o mare responsabilitate asumata pe termen lung, este ceva ce imi place foarte mult si care merita tot timpul meu. Au fost tare dragutzi cu mine toti membrii actuali ai echipei C7, cat si Dienutza, care ne-a vizitat si ea:).

In rest, ieri am mai stat pe la standul Cupitzei si vreau s m inscriu pana vineri, 18.04, la laser tag ca sa castig locul I si implicit un ceas de la Fossil:)). Laser tag-ul e un fel de paintball cu lasere, deci nu doare si se desfasoara intr-o arena unde e fum si intuneric si muzica tare si eu cel putin m-am distrat pe cinste cand am jucat laser tag.

V-am pupat ca am de scris o lucrare de premiu pentru finante pentru sesiunea de comunicari stiintifice.

(ps.-my mood today: happy:) )

un weekend de vis cu ASER

Acum vreo luna scriam in ASERtiunea despre ce inseamna sa fii voluntar… imi pare rau ca nu mai am ocazia sa mi completez articolul…

Weekendul trecut am savurat fiecare clipa petrecuta alaturi de ASER-isti. A fost unul dintre cele mai tari weekend-uri din viata mea, fiind precedat de o saptamana foarte interesanta la Akademics 2.0, un proiect de succes marca ASER. Dupa o saptamana plina in care am stat si am discutat cu oameni deosebiti din Ro si mai ales cu printul Radu al Romaniei, am continuat cu workshopuri la ocs…a urmat o zi de vineri printre cele mai happy din viata mea…inca traiesc starea de euforie si entuziasm:)
M-a sunat Cosmin (presedintele nostru drag) si, dupa ce m-a tinut ca pe ace toata ziua, am aflat ca am intrat in C7, consiliul de conducere ASER. Am fost si inca sunt in al 9 lea cer:).

Sambata, am avut un workshop super super tare despre mk online, tinut de Bogdan Gavrila, un tip  cu idei, inteligent si care ne-a mai luminat un pic in legatura cu networkingul si cat de important este. Si are perfecta dreptate. Apoi am fost din nou la ocs, unde iar am simtit o placere speciala de a fi cu cei din ASER, de a sta cu ei si, mai ales, ne-am bucurat cu totii ca s-a mai incheiat un proiect ASER de succes- Akademics 2.0. coordonat de doua persoane grozave: Adinutza si Tikky.

Seara de sambata a fost ff frumoasa, pentru ca am fost la Clubul Diplomatic sa sarbatorim ASE-ul care a facut 95 ani. Ne-am simtit f bine cu totii, mai ales datorita faptului ca am stat impreuna. Bineinteles ca trebuia sa ne satisfacem pofta de junk food, asa ca am mers la eternul Mc:).

Duminica, am continuat sa sarbatorim ASE-ul in Dumars si a fost din nou ff k-lumea:) si asta pentru ca am fost impreuna, iar dragutza de Emy m-a anuntat ca am fost acceptata pentru Student ONG Club- pe Sales:)

Abia astept sa inceapa Cupa Academiei, un alt proiect super ca idee, marca ASER. Competitii de laser tag (e paintball cu lasere), street ball, tenis de masa, biliard, bowling, darts, fotbal. Inscrieri la standul ASER, din Comert (ase), etj 1, intre 10 si 16, pana vineri, 18 aprilie. Competitiile vor fi intre 19 si 23 aprilie. O sa fiu si eu pe acolo si sa ii ajut cu afisele si flyerele, tot din aceeasi placere de a sta cu ei si nu neaparat din placerea de a imparti flyere:))

Enjoy!