Cheie-puzzle-echilibru

De cateva zile ma gandesc ce sa va scriu nou. Nu, nu vreau sa va povestesc cum a fost de Paste, pentru ca am facut acelasi lucru ca fiecare dintre voi: curatenie, oua, fripturi de miel, Iniviere, familie, sms-uri.

Ma gandesc la vorba aia cu “ce ti-e scris in frunte ti-e pus” sau “asa i-a fost dat”. O mare parte a vietii mele (f lunga, de altfel!:)) ), n-am crezut in povestile astea, ci am crezut ca destinul ti-l formezi singur, cu mana ta. Partial adevarat. Mi s-au intamplat mai multe chestii incepand cu intrarea la facultate, care mi au demonstrat ca ar putea exista si o forta care ne indeamna sa facem lucruri pe care nu am fi gandit ca le vom face. Exista persoane cu care m am intalnit in momente “cheie” din viata mea, care pur si simplu mi-au influentat unele decizii importante si apoi s-au retas ca si cum nici nu ne am fi cunoscut. Pe de alta parte, mai exista persoane pe care le stiu inca din liceu si care si au pus amprenta asupra mea si care si au facut simtita prezenta tot in momente cheie, ducand la decizii de succes din viata mea.

Intrebarea ce se pune este urmatoarea: forta aia care ne ghideaza este materializata prin persoanele din viata noastra? Cum esti orientat spre anumite decizii? Ai impresia ca tu faci alegerea, dar de fapt este foarte posibil ca ea sa fie deja facuta cu mult inainte ca tu sa o constientizezi. Unele intamplari au loc fara a avea o explicatie plauzibila in momentul producerii lor. Apoi, dupa un timp, puzzle-ul se rezolva si piesa ce nu avea nicio legatura cu celelalte, acum devine o piesa cheie. Si un mic puzzle ce cuprinde o decizie dintr un moment cheie, face parte dintr-un puzzle mai mare, ce se poate numi simplu: “Viata”. Exista chiar piese ce nu isi au locul intr-un puzzle mai mic si se regasesc ratacite in cel mare, asteptand un timp mai lung sa se alipeasca cu altele-alte evenimente din viata ta, alte intamplari, alte decizii, alte rascruci de drumuri.

 Se zice ca “tot raul spre bine” si incerc in momentele grele sa cred in zicala asta. Oare chiar asa este? In momentele grele te poti gandi ca totul s-a intamplat pentru binele tau? De obicei, nu. Crezi ca natura s-a revoltat asupra ta si ca nimic, niciodata nu iti va mai merge bine. Dar eu sunt optimista. Si stiu ca un moment greu trebuie sa fie contrabalansat de o serie de momente pozitive. Si aici ajung la o teorie in care cred: echilibrul. Ideea e urmatoarea: Eu cred ca in viata exista un echilibru in toate. De exemplu, daca in viata profesionala iti merge extraordinar, trebuie compensat acest plus cu un minus pe plan personal. Si viceversa. E o teorie pe care am testat-o incontinuu si care din pacate, functioneaza. Poate suna un pic pesimist, dar  nu se poate sa iti fie excelent pe toate planurile.

Acum, depinde de fiecare cum percepe viata si intamplarile care i se petrec. Este, cu siguranta, o tema asupra careia voi mai reveni, pentru ca este foarte vasta.