Bucurie :)

Aseara am fost la Gala Societatii Civile cu dragutzii din ASER. Am fost invitati acolo pentru ca proiectul nostru, L`ASER Umanitar, a participat la competitie. Cel mai frumos este faptul ca proiectul a si castigat o mentiune la sectiunea noastra, Servicii sociale pentru categorii defavorizate si asta justifica si titlul postului de azi. Sunt tare mandra ca avem acest eveniment si ca sunt multe asociatii care incearca sa restabileasca un echilibru. 

 

 

Este pacat ca in lumea noastra exista discriminare, ca unora dintre noi li se intampla sa fie bolnavi si sa nu ii ajute nimeni, ca unii copii au dreptul la educatie si le este refuzat, ca oamenii aveau nevoie de o campanie pentru a fi educati sa nu mai dea spaga, ca este nevoie de un radio (Guerilla) ca sa fim invatati ce se intampla intr-o tara normala, ca in Alexandria-resedinta de judet- nu exista cinematograf si este laudabil ca niste copii s au gandit sa aduca trupe de teatru acolo pentru a mai ridica nivelul de cultura organizand un festival. Este foarte bine ca exista oameni care se gandesc la binele celor din jurul lor. Totusi, sunt foarte putini. Ar fi frumos daca fiecare dintre noi ar privi in jur putin si ar realiza cat de fericit si de bogat este. Si in momentul in care am vedea o persoana cu dizabilitati, nu sa ii intoarcem spatele, ci sa o ajutam, sa ii oferim un sprijin. Si cand vedem ca ni se cere spaga, sa nu o oferim. Si cand vedem ca cineva arunca ceva pe jos- un ambalaj, sa ii facem observatie sau sa ridicam noi ambalajul, pentru ca mediul are nevoie de protectia noastra pentru ca asa este intr-o tara normala. Si cand vedem niste copii mai sarmani, sa incercam sa ii ajutam, oferindu-le din ceea ce avem noi…

Fiecare dintre voi care va ajunge sa citeasca acest post, este un fericit si foarte bogat. Pentru ca are capacitatea de a vedea, pentru ca poate citi, pentru ca isi poate folosi mainile pentru a clickui pe net, pentru ca are o casa, pentru ca are calculator, pentru ca are internet si pentru ca….ii pasa. Maine, cand vei merge pe strada, fii mai fericit si mai bucuros, pentru ca nici macar nu stii cat de norocos esti. Si nu uita de cei din jurul tau. Totul se refera la noroc. Care e diferenta intre tine si un alt tanar? Niciuna. Doar norocul. Pretuieste-l si spera sa il ai intotdeauna. Succes!

Despre viitor…

Stiu ca va eram datoare – voua cititorilor mei fideli:)- cu un post. A trecut mult timp de cand n-am mai scris nimic….Am fost foarte prinsa cu ceva grozav…cu viitorul.:)  Sunt fericita acum. Mai mult ca niciodata. Vine sesiunea, dar orice pare prosibil acum. Incluzand si trecerea cu brio peste acest obstacol minor.:)

Aseara au fost alegeri ASER si mi-am luat inima in dinti, increderea in cei din jurul meu si bucuria de a fi in ASER si le-am investit intr-o strategie pentru….a fi Presedinte al acestei asociatii, al acestui loc ce mi-a oferit o viata studenteasca plina, cea mai frumoasa perioada din viata mea de pana acum. Asadar, am aplicat. Am muncit la strategie ca si toti cei care au avut curajul si motivatia puternica pe care le-am avut si eu. Vlad, Andreea si Adinutza. Trei oameni la care tin mult si in care am vazut aceeasi determinare si bucurie pe care le simt si eu. Sunt mandra ca am fost impreuna aseara. Si ca vom fi cel putin un an de acum incolo. Si de ce nu…4 ever friends. A fost o experienta ce ne a apropiat mai mult. Eu asa simt. Asa cred.

Azi inca nu cred ce s -a intamplat aseara, este uimitor cum am ajuns….de la un boboc ce isi dorea mai multi prieteni si un pic de experienta si ceva ce sa ii ocupe timpul, am atins performanta ca bobocii ca mine sa ma aleaga sa fiu coordonatorul lor si al celor pe care ii vom mai lua langa noi, pentru un an. Dar de la boboc si pana acum a fost un drum lung si foarte plin de bucurii, de experiente placute, de momente speciale si 100% aseriste. Asadar…tocmai citesti randuri scrise de noul Presedinte ASER.  Voiam sa le multumesc pe aceasta cale celor ce cred in mine si sa nu uite ca fara sa fim impreuna si sa ne motivam reciproc mai departe, nu vom progresa. Ei au crezut in mine poate mai mult decat am crezut eu uneori. Si asta imi da puterea de a spera ca vom avea parte de un 2008/2009 grozav. Impreuna. Si asta e cel mai important.

M-au impresionat foarte mult cei ce au fost…consiliul de conducere C7 al ASER 2007/2008…Ema, Deni, Emy, Tikky, Alinutza si Sorin, impreuna cu draga de Poru si bineinteles …dragul de Cosmin, Presedintele nostru. Cred ca au experimentat si bucurie si tristete in acelasi timp. Bucurie pentru ca fiecare porneste de acum pe un drum nou, avand in spate o experienta impresionanta. ASER. Avand prieteni. Avand motivatie de a fi cei mai buni. Avand puterea de a deveni niste oameni mari din cadrul elitei. Tristete, pentru ca, pentru ei….s-a incheiat un episod din ASER. Dar nu si filmul….Filmul s-ar putea sa nu se termine niciodata. Pentru ca e in fiecare dintre noi si conexiunea dintre noi eu cred ca este mai puternica decat multe lucruri.

Asta e doar o lectie care iti zice ca daca vrei sa crezi cu tarie in ceva trebuie sa crezi in tine, in puterea ta de a deveni mai bun, daca iti doresti, prin munca si un strop de noroc. Niciun obstacol nu e de nedoborat. Fii puternic si daca simti ca esti pe un drum gresit, ia-o de la capat, pe drumul cel bun. Niciodata nu e prea tarziu. Asta am experimentat eu. In anul I, eram pe drumul gresit, simteam asta. Mi am dat seama ca risc sa ma pierd in masa oamenilor interesati….de nimic. In cei care cred in pile, bani, relatii, care n au nimic special si care iau viata ca pe o rutina care prin definitie este plictisitoare. Si am schimbat drumul. O decizie extraordinara. Au fost doua persoane care m-au si indrumat sa fac asa. Le iubesc pentru asta. MI-era teama. Eram deja anul II si credeam ca nu mai pot creste in asociatie asa mult precum un boboc de anul I. Am avut sansa. S-a numit Internship ASER. Am profitat de ea la maximum. Am avut oameni care m au ajutat sa fac asta. O echipa. Si apoi, incet, incet pas cu pas, am investit si mai mult. Si mai mult. Si mai mult. Am inceput sa cred in mine. Apoi asa au inceput si ceilalti. Totul a culminat cu momentul in care, aseara, mi au dat toata increderea lor. Si acum…acum inca mai am dificultati in a intelege ca s-a intamplat cu adevarat. Timpul a trecut foarte repede. Prea repede. Dar eu savurez fiecare clipa. Si asta e cel mai important. In general, in viata, sa te bucuri de fiecare clipa…ca si cum ar fi ultima….Datorita lor am invatat.

Le multumesc din suflet. Vreau sa le daruiesc mai departe ceea ce mi au oferit ei: sansa de a ma (re)descoperi. Sansa de a fi altfel. Sansa de a fi cu ei. Se numesc pe scurt ASER. O mana de oameni ce stiu sa se bucure de ei si de cei din jurul lor.

 Multumesc, dragii mei!!!!

 

Mare…

Hello again…a trecut ceva timp de cand n am mai postat nimic, pentru ca am fost plecata din Bucuresti…la mare… Am stat 3 zile la mare.  Am fost si prin Vama, unde am gasit o discrepanta enorma intre Vama Veche de acum si Vama de atunci (a se citi acum 5 ani) .Nu mai e nimic din tot ce a fost odata. Inainte in Vama gaseam doar niste tineri fara griji si fara bani, dar care stiau sa se distreze si nu aveau neaparata nevoie de alcool pentru a face asta. Marea, cortul, un foc de tabara, cei mai buni prieteni si cativa banuti pentru supravietuire erau indeajuns. Azi, Vama pe care am vazut-o e cu totul altfel. Muuulta lume. Fiecare cu sticla sa. De alcool. Banane, prune, mici, clatite,  motoare, shaorma, magazine de prostioare, pensiuni cu termopane, politisti, dezmat, decadenta. Totul s-a complicat. Vama de care stiam eu avea un farmec aparte. Parca acum s-a pierdut. Am stat doar cateva zeci de minute acolo. Am plecat cu un gust amar. Cu gustul ca orice era frumos si placut odata se poate strica cu timpul. Cu gustul ca oricat ti-ai dori, lucrurile nu depind intotdeauna de tine si uneori, ceva ce iti doresti cu adevarat sa ramana asa cum era odata, s-ar putea sa se schimbe independent de ceea ce vrei tu. Pentru ca asa e cu orice sistem. Este in continua schimbare, adaptare, evolutie, indiferent de dorinta unui individ, sau a unui grup restrans de persoane. Pentru ca asa e cu fiecare dintre noi. Pentru ca fiecare dintre noi se schimba. In bine sau in rau. Si asta influenteaza si pe cei din jurul nostru. Si poate veni o zi cand cineva care te cunostea de multa vreme sa se uite la tine si sa nu te mai recunoasca. Pentru ca in mana timpului suntem ca niste marionete. Timpul ne modeleaza prin intamplarile care au loc in viata noastra.

Revenind la povestea cu marea…dupa vizita in Vama, am poposit in Mamaia, care este la polul opus si la propriu si la figurat. Era seara de 1Mai. Am ramas surprinsa sa vad cata lume era acolo si ce opulenta si lux afisau. Ma gandeam daca se merita sa vii cu masini unicat in fata cluburilor si sa te mandresti cu o dra atragatoare. Oare de ce? Adica vii ca sa te distrezi, ca orice tanar. Iti place muzica, iti place atmosfera si ai venit sa te simti bine. E o chestie de gust. La noi e sublim, dar uneori lipseste cu desavarsire, cum spunea prietenul Catavencu. Partea cea mai funny este ca in momentul in care m am intors vineri seara de la mare, in Bucuresti erau numai masini vechiute si loganuri:)) restul ramasesera sa faca parada la mare:))

(In rest, I have a sad mood. Dar am prieteni pentru asta. Sunt grozavi. Si ii iubesc. Si le multumesc ca sunt cu mine. Se stiu ei bine:x)

 Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele.-Rabindranath Tagore (by Irina, dragutza:) )