Despre viitor…

Stiu ca va eram datoare – voua cititorilor mei fideli:)- cu un post. A trecut mult timp de cand n-am mai scris nimic….Am fost foarte prinsa cu ceva grozav…cu viitorul.:)  Sunt fericita acum. Mai mult ca niciodata. Vine sesiunea, dar orice pare prosibil acum. Incluzand si trecerea cu brio peste acest obstacol minor.:)

Aseara au fost alegeri ASER si mi-am luat inima in dinti, increderea in cei din jurul meu si bucuria de a fi in ASER si le-am investit intr-o strategie pentru….a fi Presedinte al acestei asociatii, al acestui loc ce mi-a oferit o viata studenteasca plina, cea mai frumoasa perioada din viata mea de pana acum. Asadar, am aplicat. Am muncit la strategie ca si toti cei care au avut curajul si motivatia puternica pe care le-am avut si eu. Vlad, Andreea si Adinutza. Trei oameni la care tin mult si in care am vazut aceeasi determinare si bucurie pe care le simt si eu. Sunt mandra ca am fost impreuna aseara. Si ca vom fi cel putin un an de acum incolo. Si de ce nu…4 ever friends. A fost o experienta ce ne a apropiat mai mult. Eu asa simt. Asa cred.

Azi inca nu cred ce s -a intamplat aseara, este uimitor cum am ajuns….de la un boboc ce isi dorea mai multi prieteni si un pic de experienta si ceva ce sa ii ocupe timpul, am atins performanta ca bobocii ca mine sa ma aleaga sa fiu coordonatorul lor si al celor pe care ii vom mai lua langa noi, pentru un an. Dar de la boboc si pana acum a fost un drum lung si foarte plin de bucurii, de experiente placute, de momente speciale si 100% aseriste. Asadar…tocmai citesti randuri scrise de noul Presedinte ASER.  Voiam sa le multumesc pe aceasta cale celor ce cred in mine si sa nu uite ca fara sa fim impreuna si sa ne motivam reciproc mai departe, nu vom progresa. Ei au crezut in mine poate mai mult decat am crezut eu uneori. Si asta imi da puterea de a spera ca vom avea parte de un 2008/2009 grozav. Impreuna. Si asta e cel mai important.

M-au impresionat foarte mult cei ce au fost…consiliul de conducere C7 al ASER 2007/2008…Ema, Deni, Emy, Tikky, Alinutza si Sorin, impreuna cu draga de Poru si bineinteles …dragul de Cosmin, Presedintele nostru. Cred ca au experimentat si bucurie si tristete in acelasi timp. Bucurie pentru ca fiecare porneste de acum pe un drum nou, avand in spate o experienta impresionanta. ASER. Avand prieteni. Avand motivatie de a fi cei mai buni. Avand puterea de a deveni niste oameni mari din cadrul elitei. Tristete, pentru ca, pentru ei….s-a incheiat un episod din ASER. Dar nu si filmul….Filmul s-ar putea sa nu se termine niciodata. Pentru ca e in fiecare dintre noi si conexiunea dintre noi eu cred ca este mai puternica decat multe lucruri.

Asta e doar o lectie care iti zice ca daca vrei sa crezi cu tarie in ceva trebuie sa crezi in tine, in puterea ta de a deveni mai bun, daca iti doresti, prin munca si un strop de noroc. Niciun obstacol nu e de nedoborat. Fii puternic si daca simti ca esti pe un drum gresit, ia-o de la capat, pe drumul cel bun. Niciodata nu e prea tarziu. Asta am experimentat eu. In anul I, eram pe drumul gresit, simteam asta. Mi am dat seama ca risc sa ma pierd in masa oamenilor interesati….de nimic. In cei care cred in pile, bani, relatii, care n au nimic special si care iau viata ca pe o rutina care prin definitie este plictisitoare. Si am schimbat drumul. O decizie extraordinara. Au fost doua persoane care m-au si indrumat sa fac asa. Le iubesc pentru asta. MI-era teama. Eram deja anul II si credeam ca nu mai pot creste in asociatie asa mult precum un boboc de anul I. Am avut sansa. S-a numit Internship ASER. Am profitat de ea la maximum. Am avut oameni care m au ajutat sa fac asta. O echipa. Si apoi, incet, incet pas cu pas, am investit si mai mult. Si mai mult. Si mai mult. Am inceput sa cred in mine. Apoi asa au inceput si ceilalti. Totul a culminat cu momentul in care, aseara, mi au dat toata increderea lor. Si acum…acum inca mai am dificultati in a intelege ca s-a intamplat cu adevarat. Timpul a trecut foarte repede. Prea repede. Dar eu savurez fiecare clipa. Si asta e cel mai important. In general, in viata, sa te bucuri de fiecare clipa…ca si cum ar fi ultima….Datorita lor am invatat.

Le multumesc din suflet. Vreau sa le daruiesc mai departe ceea ce mi au oferit ei: sansa de a ma (re)descoperi. Sansa de a fi altfel. Sansa de a fi cu ei. Se numesc pe scurt ASER. O mana de oameni ce stiu sa se bucure de ei si de cei din jurul lor.

 Multumesc, dragii mei!!!!