Marketing?!

Zilele trecute, doua persoane dragi mie, respectiv Porru si Cata, au venit cu un link despre Blue Air si ce oferta au acum.

Blue Air recompenseaza smartness-ul studentilor!
Nu e treaba usoara sa treci toate examenele. E chiar mai greu sa iei 5-ul, dar daca ai fost destul de smart incat sa ai timp si de distractie si de ceva lectura usoara, meriti o recompensa. Poti fi unul dintre castigatorii celor 5 sejururi la schi in Alpi. [..] In urma tragerii la sorti din data de 9 martie 2009, 5 studenti integralisti cu 5 pe linie, vor fi recompensati de catre Blue Air cu un sejur de 4 zile la ski in localitatea italiana Limone Piemonte.

Campania in sine pur si simplu mi-a ridicat mari semne de intrebare referitoare la calitatea acestei companii, fie ea si low cost. Pentru ca e low cost trebuie sa aiba si low-minded customers?! Cu alte cuvinte, ceea ce spun ei mai sus este, in traducere libera: fii un student mediocru, ia totul cu 5 si ca si recompensa te trimitem la ski, ca aia care iau 10 sunt niste fraieri si merita sa stea acasa. Cred ca era mai corect sa spuna “ai luat toate examenele?, nu “ai luat toate examenele cu 5 pe linie” ( adica esti un student la limita, cu acte in regula, sau un potential repetent, dar ce poseda un dram de  noroc).

Si pentru ei, ca informatie, poti avea si multe note extrem de bune si sa fii destul de smart incat sa ai timp si de distractie, ca sa le citam inteligenta naturala cu care au scris acest comunicat de presa.  Cunosc o suita intreaga de exemple de oameni care stiu sa le imbine pe toate si sa jongleze cu activitatile lor, printre care si eu- e o chestie de time management personal si de perseverenta.

Este pana la urma treaba lor cum isi aleg clientii, pentru ca, daca ma gandesc bine, oricum cei ce au note foarte bune nu cred ca vor ajunge sa mearga la low-cost, data fiind pregatirea lor. Totusi, mesajul pe care il transmit, dupa parerea mea este ca sunt o companie fara principii si pentru oameni mai ingusti.

Ceea ce ma deranjeaza extrem de tare este ca se incurajeaza mediocritatea, prostia, oamenii ce nu invata si nu sunt instruiti. Mi se pare total injust sa elogiezi pe cel ce are 5 pe linie, ca si cum ar fi un geniu, ca a reusit sa promoveze niste examene, care, de cele mai multe ori, nu sunt atat de dificile, iar profesorii nu sunt intotdeauna extrem de exigenti. Stiu, multi veti zice ca notele nu conteaza. Aceste lucruri sunt zise de cei ce au 5 pe linie, fugind de ei insisi. De ce toata lumea alearga dupa o nota mai mare? Sau de ce cei mai buni studenti ajung sa fie foarte bine platiti, sa aiba burse, samd?

Nefumatori vs?

Zilele trecute am tot discutat despre fumatori si nefumatori.

Acum a iesit o lege prin care fiecare local este destinat fumatorilor sau nefumatorilor. Nu mai exista spatiu de nefumatori (care oricum era 10% din restul) si spatiu de fumatori. Acum ori esti curat ori esti murdar.

Ma simt discriminata, pentru ca desi detin marele plus de a nu fuma si de a imi pastra corpul intr-o stare cat mai buna, totusi, patronii si administratorii de localuri se incapataneaza sa transforme acest plus in minus. Nici eu, nici prietenii mei nu fumam.  Locurile unde nu se fumeaza sunt din ce in ce mai putine si sunt obligata, atunci cand vreau sa merg intr-un local ce imi place, sa suport “fumurile” celor din jur, sa inghit cu nesat arome de tutun si sa plec cu parul, hainele si pielea mirosind groaznic. Am ajuns sa ma bucur cand vad scris pe usa Local pentru nefumatori, sa spun ca am noroc pentru ca intr-unul dintre restaurantele unde mananc cu placere nu se fumeaza, deocamdata. Cum sa se fumeze intr-un loc unde se mananca? Asta e ultimul lucru de bun simt la care ma astept. Sper sa nu fiu nevoita sa mananc inghitind tutun. Problema nu este ca nu renunt la locurile mele preferate, ci ca in curand nu vom mai avea unde sa mergem sa ne simtim bine. Din cate mi-am explicat eu, sistemul este de tipul nefumatorii pot trai langa fumatori, deci vin in continuare in localul nostru, fumatorii nu pot trai fara tigari (deocamdata..aici depinde de cat traiesc si ei). Oricum trick-ul nu e numai acesta. Sunt niste domni care traiesc din industria producatoare de tigari. Deci, in criza asta financiara, cum sa isi mentina ei afacerile pe roate? Incurajand fumatul, evident.

O tara civilizata precum Romania poate ar trebui educata altfel decat prin campanii cu Mihaela Radulescu dezbracata in mijlocul orasului. O apreciez pentru ca a incercat. Insa se pare ca nu ne iese inca si amplificam fenomenul fumatului in Romania. Nu am sa dau statistici.

Nu am nimic cu fumatorii, ei au cu propriul organism, ar fi prea mult sa mai am si eu ceva cu ei. Insa pentru ca imi ingradesc accesul la un aer cat de cat limpede, ca nu ma lasa sa ii vad clar pe cei cu care impart masa, la 50 cm de mine, ca ma fac sa miros ca un lan de tutun ars, ca nu pot manca fara sa le inghit reziduurile lor dupa ce isi distrug corpul, aceste lucruri ma deranjeaza. Cred ca putem convietui, in momentul in care poate fumatorii vor intelege ca ei sunt viciatii, nu noi si vor intelege ca poate ar fi mai bine sa incerce sa faca ceva mai bun pentru ei, nu sa se autodistruga constant.  Si poate intr-o zi vor respecta si minoritatea numita nefumatori.

Si mai jos…iata niste poze funny:) Spor la renutat la fumat!

[Later edit: nu dau vina in mod special pe fumatori, sunt suparata pe aceasta lege, care incurajeaza fumatul si sunt suparata ca nici macar fumatorii nu au un pic de respect pentru nefumatori. Dupa cum am zis mai sus,  e treaba lor ce fac cu organismele lor, atat timp cat pe mine nu ma afecteaza.]

Sex&Smoking

Temerea patronilor…

No Smoking

Studiu si verosimilitate

Dupa cum am zis si pe Twitter acum cateva zile, lucram la un proiect pentru o materie numita Analiza Datelor.

Si am stat si m-am tot gandit ce sa analizez. Si am luat in considerare primele 25 de bloguri din ZeList, insa nu conteaza acest lucru, puteam sa le iau si pe ultimele 25. Importanti au fost indicatorii considerati. Am luat o serie de 9 indicatori (de tipul: numar de taguri, nr de vizitatori, nr de luni de cand a aparut, scorul oferit de ZeList samd). Nu am sa povestesc procesul pentru ca e destul de complicat pentru cei ce nu sunt la Cibe, sau nu au studiat asa ceva niciodata.

Am sa va povestesc concluziile: numarul zilnic de vizitatori si numarul total de vizitatori exista o legatura in acelasi sens, puternica, lucru justificat de altfel. De asemenea, intre numarul de etichete (taguri) pentru fiecare post si numarul de posturi in sine exista o legatura puternica Cele mai reprezentative date referitoare la un blog, cele care ofera informatii concludente si veritabile sunt cele ca: numarul de site-uri ce link-eaza spre blogul respectiv, scorul oferit de ZeList, numarul total de vizitatori si numarul de vizitatori zilnici. Am mai avut si alte concluzii, insa acestea sunt cele mai relevante.

Cel mai dragut a fost cand m-am dus si am prezentat proiectul si profa mea (care are peste 52-53 de ani), cand a vazut tabelul cu blogurile considerate a inceput sa spuna AAA….uite-l p-asta de care se scrie in ziare….(n.r.:Zoso). Recunosc ca am avut un pic de emotii pentru ca toti colegii mei au venit cu proiecte clasice, cu PIB-uri si analize ale pietelor de asigurari si proiecte cu dezvoltarea durabila si evolutia agirculturii si eu am venit cu un proiect mai non-conformist. Incepusem sa ii explic ce inseamna blogroll si comentarii si taguri si sa ii spun ca mi s-a parut un domeniu de actualitate si interesant. Insa, cand am auzit remarca dnei profesoare, nu mi venea sa cred ca stie de fenomenul acesta si ca era la curent cu tot ce ma chinuiam eu sa ii explic. Asadar, daca ai noroc, profesorii, chiar si cu o varsta considerabila, sunt open-minded. Nota obtinuta de mine a fost aproape de cea maxima, dar putini au obtinut-o si pe aceasta. Acest lucru m-a incurajat sa cred ca daca nu iei un proiect de pe net si il faci tu, punand suflet si povestind despre ceva ce iti place poti sa fii mai sus si mai apreciat decat cu o copie nefericita si care nu contribuie cu nimic la dezvoltarea ta, chiar si acum, cand referat.ro e ridicat atata in slavi, chiar si acum, cand colegii mei dau mesaje pe grupuri cu subiectul “fac un proiect daca ma platiti cu 15 ron”.

Fiti mai autentici si mai veritabili si veti avea de castigat mai mult decat orice om care nu stie sa faca altceva decat sa fure. Chiar si intelectual. Dar asta poate e doar o chestie de sansa…sau de gust.

[Later edit: mi s-a propus sa pun proiectul pe blog, insa inca n-am dat examenul la aceasta materie si nu stii niciodata pana unde se poate duce furtul....]

Uneori imi doresc sa…

Am primit leapsa de la Cata…si trebuie sa raspund:) Asadar, in ordine aleatoare:

Uneori imi doresc sa fie tot timpul vara si sa schiez in tricou.

Uneori imi doresc sa raman intotdeauna cum sunt acum…

Uneori imi doresc sa fiu singura cu mine.

Uneori imi doresc sa fiu mai increzatoare in mine.

Uneori imi doresc sa fiu mai increzatoare in ceilalti.

Uneori imi doresc sa nu mai fiu constransa de lucruri.

Unoeri imi doresc sa stau degeaba.

Uneori imi doresc sa mananc multe dulciuri.

Uneori imi doresc sa nu mai uit ce am langa mine.

Uneori imi doresc sa fiu mai bine inteleasa.

Uneori imi doresc sa fiu mai creativa si mai putin matematizata.

Uneori imi doresc sa zbor.

Uneori imi doresc sa inot intr-o piscina in Delta.

Uneori imi doresc sa imi inchid telefonul.

Uneori imi doresc sa am vacanta de vara in fiecare an 4 luni.

Uneori imi doresc sa visez mai mult decat o fac si sa nu ma trezesc.

Uneori imi doresc sa ajung in Hawaii. Caraibe it`s fine, too. And China. And US.

Uneori imi doresc sa fi fost astronom.

Uneori imi doresc sa dansez pana la epuizare.

Intotdeauna imi doresc sa fiu fericita si libera. Ca acum.

[To be updated]

Si cum e leapsa…Leapsa pentru oricine vede postul

Iluzie

Primul post pe acest an…

Am pasit in acest nou an cu multe sperante si multe dorinte, cu multe asteptari si multe vise. Fizic, am pasit alaturi de cativa dintre cei mai apropiati oameni de mine. M-am bucurat alaturi de ei si am avut o noapte frumoasa.

Ma tot intrebam zilele acestea de ce oamenii simt ca atunci cand se schimba anul este un nou inceput?  Teoretic, timpul curge in continuare, timpul nu stie ca ieri am trecut intr-un nou an. Doar noi am inventat asta, poate pentru a ne oferi sansa la fiecare 365/366 de zile sa ne reinventam sau sa ne cladim sperante ca va fi mai bine. Oricum se stie ca omul traieste hranindu-se cu iluzii. Iar povestea cu anul nou este o veritabila iluzie de care, se pare, avem nevoie, psihologic.

Nu pot sa neg faptul ca si eu traiesc aceasta iluzie, desi o constientizez. Da, mi-am propus sa schimb cate ceva la mine, din cateva puncte de vedere. Da, mi-am propus sa fac anumite lucruri pe care nu am apucat sa le fac anul trecut, sau pe care le-am neglijat. Da, visez la ceva si mai bun.

Intrebarea este: de ce nu putem face asta constant? De ce nu ne putem propune vise mai mari, sa devenim mai buni, sa ne schimbam in sens pozitiv, sa ne ridicam mai mult si intr-o zi de iulie, de exemplu? De ce este nevoie de 31 decembrie pentru asta? Cred ca lumea ar deveni un loc mai bun daca 31 decembrie ar fi doar ziua cand se schimba anul si atat. Si daca in fiecare zi ne-am trezi cu cate o rezolutie in minte.

Aceasta este rezolutia mea pentru anul acesta. Ca in fiecare dimineata sa ma trezesc cu o noua rezolutie pe care sa o indeplinesc incepand cu acea clipa.  Ca sa nu regret intr-o zi ca nu am mai prins 31 decembrie ca sa imi fac planuri…

Viata e prea scurta pentru a trai si iluzia anului nou.