Intre …timpi

Azi dimineata eram la Power Camp cu o comunitate de oameni interesanti, care ma intrebau care sunt planurile mele pentru urmatorii 5 ani, cum ma vad eu in randul celorlati, ce vreau sa devin, cine vreau sa devin… Evident, raspunsul meu pueril si neasteptat ca nu am un plan cincinal bine stabilit, sau macar vag stabilit, ar mira pe multi si ar fi ridicat multe sprancene in acest context. Oamenii au acum planuri de cariera, nu se mai merge pe principiul “go with the flow”….iar eu habar n-am ce voi face poimaine. E de bine? Cred ca e de rau, la cat de

Astazi dupa PowerCamp am fost, pentru prima data, la o sedinta cu parintii, in calitate de sora:)

M-am intors in timp cu 4 ani de zile si am reintrat in liceul meu, atat de drag odinioara, unde jucam baschet la 0 grade Celsius, unde mi-am cunoscut 2 dintre cele mai bune prietene de acum, unde totul era simplu si in acelasi timp complicat, unde visele zburau mai departe decat poate un avion s-o faca acum in vazduh, unde emotiile faceau ca inima sa iti tresara din piept mai rau ca unui atlet.

Cand am intrat pe poarta, multi copii paraseau liceul, orele se terminasera. Ma uitam la ei. Si la expresia fetei lor. Recunosteam pe fiecare dintre noi in ei, aceleasi comentarii, aceleasi glume, aceleasi vise, aceleasi emotii.
Apoi, de sus, am privit curtea. Era la fel de magica precum acum 4 ani. Nu stiu ce are curtea aia, insa are ceva ce te atrage sa fii acolo, sa te bucuri cu ceilalti de clipe de libertate, cu aroma de adolescenta tarzie, imbinata, desigur cu mirosul eternelor frunze pe care femeile de serviciu de ard toamna de toamna.

M-am asezat in banca in care am stat si in ultimul an de scoala.
Diriga m-a recunoscut (sor-mea a avut ghinionul sa aiba aceeasi invatatoare si aceeasi diriginta ca si mine).

Acum stateam si ma gandeam…ca sunt undeva intre lumi. Nu mai apartin decat emotional lumii liceului, cu toate amintirile si intamplarile de acolo. Dar nici lumii de dimineata de la conferinta nu ii apartin inca, desi rational incerc sa rezonez cu ea.

E greu sa fii intre lumi?

Nu se poate cu amandoua?

Eu cred ca da. Dar aceasta este o idée ce va fi dezvoltata mai tarziu. Intr-o alta fila de blog prafuita, pe un alt wordpress.

I am back.