O calatorie de 11 ani si jumatate

Astazi am fost la festivitatea de deschidere a noului an universitar. Nu am fost din placerea exclusiva de a asculta probabil aceleasi discursuri despre cat de buna este facultatea noastra, oricare ar fi ea, ci pentru a fi alaturi de niste persoane care reprezinta un loc drag mie: ASER.

Prin multimea de boboci dezorientati, de dimineata o mana de oameni veseli si entuziasti, atat de plini de viata, s-au strans in fata la Comert pentru a pune la cale ceea ce fiecare generatie de ASER numeste “startul Recrutarii“. Nu stiu unde este finalul acestui drum, pentru ca el de fapt nu exista concret.

ASER e un loc unde prieteniile, relatiile, amintirile, momentele placute sau cele mai putin placute din care inveti enorm, transcend timpul scurs de la inceputul drumului.

Drumul incepe cu prima litera scrisa pe formularul de aplicare. Pentru unii, se opreste undeva dupa cateva saptamani, cand macazul se schimba si trenul ii duce in alta parte, undeva mai potrivit pentru ei. Pentru altii, trenul, o data pornit, nu mai opreste, nu schimba macazul, nici macar nu deraiaza vreodata.

Merge drept inainte.

Te prinde intr-o valtoare a evenimentelor, a progresului personal, a relatiilor inter-umane, atat de rapida, incat cu usurinta ar depasi viteza TGV-urilor franceze. Daca ai vrea vreodata sa te dai jos, iti dai seama ca nu ai putea sa faci asta. In spatele tau, sunt o sumedenie de amintiri, dar si de prieteni ce te tin in continuare acolo. De ce? Pentru ca trenul asta are ceva magic. Ceva ce e pe atat de simplu, pe atat de greu de inteles. Ce? Ceea ce orice persoana isi doreste sa gaseasca: apartenenta la o comunitate, la un fond comun de experiente, la alti oameni, exact la fel ca tine, care spera la aceleasi lucruri cu care te identifici si tu.

Cu alte cuvinte, in acest an, ASER indeamna pe fiecare sa prinda trenul, sa fie alaturi de noi, sa porneasca in calatoria ce a inceput de fapt acum 11 ani si jumatate.