ASER ….Un tren ce duce departe

Fiecare dintre noi are in mod inerent tot ce-i trebuie pentru a-si atinge scopurile si a-si implini visurile.
Ceea ce ne lipseste este instruirea, cunoasterea si intelepciunea de a folosi ceea ce avem deja.
(Mark Twain)

Sub auspiciile acestui citat atat de corect, de real incep prin a scrie:

Astazi am facut multe lucruri.

Unul dintre cele mai importante dintre ele este ca am avut sansa sa admir, sa ma bucur, sa apreciez si sa stau alaturi de niste oameni geniali. Am mai scris despre ei, dar asta nu inseamna ca nu am dreptul sa scriu din nou, de ori de cate ori e nevoie, de ori de cate ori simt ca merita.

Azi am avut sansa de a vedea rezultatele muncii alaturi de echipa ASER de anul trecut. Am avut sansa de a vedea o sala plina cu peste 100 de studenti dornici sa ne insoteasca in calatorie, 20 care reprezinta acum ASER si inca atatia Alumni ai ASER.

Forta, entuziasmul, prietenia si mai ales pasiunea pentru voluntariat s-au simtit atat de bine in sala, incat era foarte cald si la propriu.

Ma tot gandeam aseara cum va fi, ce va fi, cum voi putea ajuta ASER pentru a ajunge la o noua treapta, pentru a creste si mai mult, pentru a deveni si mai mult decat este acum. Cred ca bucuria si sinceritatea din discursul fiecaruia au fost indeajuns de puternice pentru a depasi bariere de timiditate, de teama de viitor, de lipsa de incredere in propria persoana, de iesire din spatiul personal de confort.

Ceea ce mi-a placut foarte mult este ca alaturi de noi au fost si cei de la BRD, care au inmanat bursa BRD unui membru ASER. M-am bucurat tare ca bursa aceasta exista asa cum m-am bucurat si anul trecut. Am fost tare mandra cand, la finalul prezentarii, am simtit ca anul trecut a meritat. M-am uitat in jur: erau atatea fete implinite, atatia oameni deosebiti, atata apropiere si multumire. A meritat zeci de nopti nedormite, a meritat discutii cu parintii, a meritat discutiile dintre noi, a meritat pentru ca am fost acolo. ASER deja a ajuns pentru mine prea departe. Nu mai e ceva profesional, ci e ceva extrem de personal. ASER e o parte din mine, ce imi va fi draga oricand.

Mai jos e scurtul meu discurs:

Astazi am trecut prin multe. Am expus particica cea mai importanta, cea mai relevanta, care imi va ramane in suflet si peste 10 ani, si peste 100 de ani.

Dar astazi am trait: am zambit, m-am impacat cu o idee, am urat, am iubit, am tresarit, am plans, am ras cu forta, am vazut un film, am vorbit cu oameni geniali, dar si cu oameni la o distanta extrem de mare de cei geniali, am facut o propunere cu drag, m-am bucurat si asta in ultimele 12 ore. Si chestia asta e pe bune.

Tu ce ai facut azi?